Țesătura nețesă este un tip de material textil care este realizat fără a țese sau tricota fibrele împreună. În schimb, fibrele sunt legate între ele printr-o varietate de metode, cum ar fi lipirea mecanică, chimică sau termică. Dezvoltarea țesăturilor nețesute poate fi urmărită încă de la începutul secolului al XX-lea, când primul brevet pentru a material nețesut a fost depusă în Statele Unite în 1910.

Prima țesătură nețesută de succes comercial a fost produsă în anii 1940 de către DuPont, care a folosit un proces numit „spunbonding” pentru a crea o rețea de filamente continue care au fost apoi legate împreună cu căldură. Acest proces a devenit baza pentru multe dintre țesăturile nețesute care sunt folosite astăzi.

În anii 1950, introducerea de noi fibre sintetice, cum ar fi poliesterul și polipropilena, a permis dezvoltarea de noi țesături nețesute cu rezistență și durabilitate îmbunătățite. În anii 1960, apariția tehnologiei airlaid a permis producerea de țesături nețesute cu o gamă mai diversă de tipuri și proprietăți de fibre.

De atunci, au existat numeroase progrese în dezvoltarea țesăturilor nețesute, inclusiv utilizarea nanotehnologiei pentru a crea țesături cu proprietăți unice, cum ar fi capabilități antibacteriene sau impermeabile. Astăzi, țesăturile nețesute sunt utilizate într-o mare varietate de aplicații, inclusiv produse de igienă, textile medicale, geotextile și textile pentru automobile, printre altele.